Inca nu sunt satul de iarna, inca imi este dor de tonurile de gri...nu stiu de ce dar iarna totul este in gri si alb. Trecand peste culori, ne aruncam in sus. Oare cine s-a aruncat in sus deasupra norilor?.. Si daca pici printre nori, pana ajungi jos, poate vei reusi sa zbori...Josul poate fi chiar varful muntelui de sub norul de pe care ai alunecat...poate pentru ca ai dansat?... Nu stiai ca nu trebuie sa dansez pe nori!? Gata acum sunt linistit. Am sa ma duc sa deschid televizorul. Ma voi uita la cateva crime si voi adormi ascultand vantul de afara ce suiera nervos(clasic).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Bucurestiul in noapte
Bucurestiul e tare fain noaptea, are un farmec anume, un anumit tip de oameni, oameni cu chef de viata, oameni care se duc tarziu la culcar...
-
Candva starlucitoare in drumuri nationale acum ramase singure, ca niste monstrii ce respira incet ca si cum ar fi ultima respiratie...Au far...
-
Ceea ce vedeti ai sus este urma unor frumoase povesti..o alta carte a muntilor inchisa - cabana Leota, oare cate povesi au fost spuse aici...
-
privirile sunt ceva ce vin din noi si daca vin din noi sunt atat de greu de prins si surprins in fotografie...cred ca inseamna sa fii tu.
No comments:
Post a Comment