CARTEA

 

     Cartea pe care mi-a recomandat-o un prieten era despre arta de a taia viata in doua, insa, in timp ce o citeam la radio intr-o emisiune redifuzata cineva ne recomanda o alta carte, arta de a-ti petrece ultimele clipe din timpul tau...in timpul acesta fierbatorul fluiera de zor anuntandu-ma ca apa pentru ceai este gata.
     Eu ma apucam sa scriu, sa-mi scriu propria mea carte, respirandui paginile, cartea pe care am s-o recitesc la sfarsit repde pana nu mai respir!

O SECUNDA....

 
   

 

         Parerea mea personala este ca in lumea asta inghetata ar trebui sa ne oprim si noi o secunda...da, pur si simplu sa ne oprim odata cu timpul, cu gheata, cu aerul- sa ne oprim sa scriem o secunda...ce ai scrie intr -o  secunda?

DRAGOSTE PRIN ALTE LOCURI

   Haide sa facem dragoste in vid sa nu stim de spatiu si de timp....haide sa facem dragoste pe marginea unei gauri negre sa contemplam curbura spatiului si variatia necontrolata a timpului...Haide sa facem dragoste oriunde, fara timp, fara spatiu...In timp ce iti spuneam toate astea tu fumai goala pe un fotoliu privind ceasul, privind fereastra de parca ai fi vrut  s-o spargi...Haide sa ne culcam este tarziu, maine vom aprinde o alta tigara privind ceasul!

BANCA

                 

  Iti aduci aminte?...pe banca aceasta ne petreceam timpul asteptand un autobuz. Ne intalneam dimineata si ne asezam tu intr-un capat iar eu in celalalt capat. Priveam mirati rasaritul si ne tot intrebam ce este timpul...discutam filozofie, iar autobuzul trecea. Nu schitam nici un gest parca nici nu ne trebuia noua autobuzul asta...continuam sa vorbim despre timp de parca am fi vrut sa ramanem tintuiti in timp de parca am fi vrut sa fim doua statui pe o banca privind rasaritul fiind priviti de oameni! Si uite asa se facea seara iar noi tot asteptam sa ne urcam intr-un autobuz!
   Suntem si astazi pe aceeiasi banca privind rasarit dupa rasarit discutand despre acelasi timp de parca secundele ar fi infinite..de parca ceasul s-ar fi stricat iar timpul ar merge necontrolat...la culcare!

PASUL PE GHEATA

 


   De trei zile pasesc pe gheata incercand sa nu alunec, dar mai ales, mai ales sa nu o sparg. de trei zile am grija de gemetul copacilor, le aud strigatul disperat cand isi pierd mainile cand padurea  isi pierde copacii...la miezul noptii gemeau, urlau de durere in ger, cadeau la pamant ucisi de ger...iar afara ploua inghetandu-le si mai mult bratele, degetele dar mai ales radacinile. Pasesc pe gheata aruncandu-mi priviri spre crengile infasurate in gheata...stii gheata te lasa sa privesti mort in exterior pastranu-ti tot timpul o umiditate ridicata de parca ti-ar fi tot timpul sete atunci cand mori. Un spectacol macabru, fara actori, fara replici, fara dialoguri doar urlete moarte si durere...
     De trei zile alunec pe gheata de parca as aluneca undeva in timp cu toata ploaia asta de gheata peste mine, cu toti pasii astia apasati pe fiecare ora, pe fiecare secunda gemand si ele. Iar in timpul meu de calcat pe gheata ceva  s- a intamplat sau ceva s-a spart pentru ca am alunecat usor spre tine. Evident ca ne-am prabusit amndoi cu privirile inghetate, cu inimile inghetate, cu saruturile inghetate...in timp.