De trei zile pasesc pe gheata incercand sa nu alunec, dar mai ales, mai ales sa nu o sparg. de trei zile am grija de gemetul copacilor, le aud strigatul disperat cand isi pierd mainile cand padurea isi pierde copacii...la miezul noptii gemeau, urlau de durere in ger, cadeau la pamant ucisi de ger...iar afara ploua inghetandu-le si mai mult bratele, degetele dar mai ales radacinile. Pasesc pe gheata aruncandu-mi priviri spre crengile infasurate in gheata...stii gheata te lasa sa privesti mort in exterior pastranu-ti tot timpul o umiditate ridicata de parca ti-ar fi tot timpul sete atunci cand mori. Un spectacol macabru, fara actori, fara replici, fara dialoguri doar urlete moarte si durere...
De trei zile alunec pe gheata de parca as aluneca undeva in timp cu toata ploaia asta de gheata peste mine, cu toti pasii astia apasati pe fiecare ora, pe fiecare secunda gemand si ele. Iar in timpul meu de calcat pe gheata ceva s- a intamplat sau ceva s-a spart pentru ca am alunecat usor spre tine. Evident ca ne-am prabusit amndoi cu privirile inghetate, cu inimile inghetate, cu saruturile inghetate...in timp.
No comments:
Post a Comment