Iti aduci aminte?...pe banca aceasta ne petreceam timpul asteptand un autobuz. Ne intalneam dimineata si ne asezam tu intr-un capat iar eu in celalalt capat. Priveam mirati rasaritul si ne tot intrebam ce este timpul...discutam filozofie, iar autobuzul trecea. Nu schitam nici un gest parca nici nu ne trebuia noua autobuzul asta...continuam sa vorbim despre timp de parca am fi vrut sa ramanem tintuiti in timp de parca am fi vrut sa fim doua statui pe o banca privind rasaritul fiind priviti de oameni! Si uite asa se facea seara iar noi tot asteptam sa ne urcam intr-un autobuz!
Suntem si astazi pe aceeiasi banca privind rasarit dupa rasarit discutand despre acelasi timp de parca secundele ar fi infinite..de parca ceasul s-ar fi stricat iar timpul ar merge necontrolat...la culcare!

No comments:
Post a Comment