Iti aduci aminte?...pe banca aceasta ne petreceam timpul asteptand un autobuz. Ne intalneam dimineata si ne asezam tu intr-un capat iar eu in celalalt capat. Priveam mirati rasaritul si ne tot intrebam ce este timpul...discutam filozofie, iar autobuzul trecea. Nu schitam nici un gest parca nici nu ne trebuia noua autobuzul asta...continuam sa vorbim despre timp de parca am fi vrut sa ramanem tintuiti in timp de parca am fi vrut sa fim doua statui pe o banca privind rasaritul fiind priviti de oameni! Si uite asa se facea seara iar noi tot asteptam sa ne urcam intr-un autobuz!
Suntem si astazi pe aceeiasi banca privind rasarit dupa rasarit discutand despre acelasi timp de parca secundele ar fi infinite..de parca ceasul s-ar fi stricat iar timpul ar merge necontrolat...la culcare!
Monday, January 28, 2019
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Bucurestiul in noapte
Bucurestiul e tare fain noaptea, are un farmec anume, un anumit tip de oameni, oameni cu chef de viata, oameni care se duc tarziu la culcar...
-
Candva starlucitoare in drumuri nationale acum ramase singure, ca niste monstrii ce respira incet ca si cum ar fi ultima respiratie...Au far...
-
Ceea ce vedeti ai sus este urma unor frumoase povesti..o alta carte a muntilor inchisa - cabana Leota, oare cate povesi au fost spuse aici...
-
privirile sunt ceva ce vin din noi si daca vin din noi sunt atat de greu de prins si surprins in fotografie...cred ca inseamna sa fii tu.
No comments:
Post a Comment