Ploaie

Era destul de tarziu vitrinele isi revarsau din ce in ce mai puternic lumina vie pe trotuar...urmaream pasi care se duceau si veneau!

Visare pe margina lunii..

 

..te visasem, erai pe o terasa, imbracata in alb, iar eu imi beam cafeaua pe marginea lunii cu picioarele atarnand in gol, pe blocul vecin stelele cadeau una cate una pe claviatura unui pian. Te priveam si ma priveai, ne aruncasem amandoi intr un ocean ireal simtind briza secundelor...as fi vrut sa nu se termine niciodata sa ramana privirile si toate cesurile oprite in timp!

APUSURI

         De cateva zile privesc apusuri, aprind tigare de la tigare si privesc apusuri plictisit! Am incercat sa le reproduc pentru a alunga plictiseala placerii, evident nu am reusit - am reusit doar sa ma ratacesc printre ele, apoi sa caut iesirea din labirintul apusului...la un momet dat totul se facuse negru...am adormit privind de cateva zile apusuri!

DACA

    

Daca as uita, as fi...daca nu as uita m-as indragosti iar si iar m-as chinui sa uit..un carusel nebun ce ma ameteste, ma invarte in jurul orei, clipei...in jurul trecutului!

UN TRABUC

        Cateodata viata in timp ce jucam poker cu ea si o privim in ochi sperand sa nu aibe o mana mai buna ca a noastra, incepe sa ne povesteasca trecutul, cu detalii dureroase, scotand fotoografii...obligandu-ne sa le privim precum privim o quinta royala pe masa...De ce nu pot sa scap, de ce nu pot evada din timp, de ce totul este legat cu un fir...viata isi aprinde un trabuc te priveste in ochi printe rotocoale de fum si schimba cartile!...Ce dracu' am scris eu aici!?

NICHITA DESPRE IUBIRE

 

''Cea mai mare fericire este sa simti ca cineva te iubeste, nu sa stii, ci sa simti''
                                                                                                Nichita Stanescu

DESPRE AMINTIRI

''...-Mi-am ars toate amintirile, spune ea, alegandu-si incet cuvintele. S-au transformat in fum  si  s-au imprastiat in vazduh. Deci n-o sa ma mai tin minte multa vreme tot timpul de lucruri. O sa uit tot, inclusiv pe tine. De aceea vreu sa vorbesc cu tine cat mai repede, cat inca inima mea isi mai aminteste ceva.''
Kafka pe Malul Marii de Haruki Murakami

COLOANE

...Ele au ramas, Braila parca a cazut sub o mana nevazuta!

OPRITI IN TIMP...

FERICE...

    Ferice de cei ce si intalnesc Zeul si Vai de EI, nu am spus-o eu ci desteptul de Jung...cred ca are dreptate!

PAGINI

 
 

       Citeai, fila cu fila sarind randurile, furand literele, arajandu-le apoi sa arate totul asa cu ai fi vrut - o poveste, o poveste neterminata, netraita cu litere aruncatre dintr-o parte a cartii in celalata parte cu pagini goale cu randuri fara sens care se scurg, se duc in josul paginii care ies din carte imprastiinduse pe masa, curgand pe jos...iar noi, noi ne ridicam goi plecand calcand in picioare numarul paginilor literele timpul.

MATEMATICA UNEI CAUTARI

       Ne-am intalnit, ne-am vorbit dupa care ne-am tolanim pe o integrala de la minus infinit la plus infinit...eram asa de alungiti incat am incercat sa ne derivam...nu ne ieseau starile, asa ca am trecut la teoria cuantica introducand intre noi viteza luminii si timpul, nici asta nu ne-a iesit - si ca sa fie totul complet am facut in asa fel incat am aplicat teoria haosului, tu te duceai in trecut sa cauti un eveniment eu umblam prin prezent cautandu-te pe tine, iar integrala pe care ne tolaneam amandoi a ramas goala...un gol de la minus infinit la plus infinit.

PLIMABRE PE CALEA FERATA

 

  Ne plimbam...tu pe o linie de tren, eu pe cealalta linie, mergeam in paralel, aceeiasi cadenta, acelasi ritm, ca si cum am face dragoste, ca si cum am numara clipele...
    -De ce curg clipele, ma intrebai.
      Si atunci tu ai luat-o la o intersectie, gresit, catre o alta directie, catre un alt timp, in aceeasi cadenta ca si cum ai numara clipele, te indepartai, urlai nu puteai sa deraiezi, nu puteam sa sar de pe linie, alergam departandu-ne, urlam innebunindu-ne!...nu ne mai auzeam, simteam doar clipele, travesele...

FOC IN DANS...

     Iti aduci aminte?..am aprins un foc ca doi copii ce au gasit un chibrit si niste lemne. Odata cu trecerea timpului, in mijlocul focului au aparut fantome ce dansau, dansau un dans nebun. M-ai prins de mana... si, hmm acum suntem amandoi in mijlocul lor, in mijlocul fantomelor dansand un dans nebun. Era cald aerul dintre noi, ardea, ne sufocam, muream amandoi dansand...un dans nebun!

INTERSECTII

      

  Am facut patrate in care am aruncat cuvinte, am facut cercuri in care ne-am arucat pe noi...apoi ne-am gandit cum ar fi sa le intersectam. Cercul a ramamas fara noi, patratul a ramas fara cuvinte, iar noi trageam..., unul, un cerc, celalat..., un patrat, pentru a le intersecta!

RAZVRATIRE

    
     Se razvrateau norii de tristete iar marea aroganta se alia cu ei...iar eu iti spuneam, nici macar urmele pasilor nu vor ramane, iar tu ma priveai aliindu-te cu norii, cu marea...iar eu iti spuneam, nici macar eu nu voi ramane...Si tu plecai!

INGHETATI

Suntem inghetati in timp, pe geamuri, oamenii trec nepasatori inchisi in cladiri si se uita la noi mirati...
De ce stati pe geamuri inghetati?
Am fugit de caldura lor...am vrut sa fim liberi si am iesit!
Acum stam caraghiosi pe geamuri privind inauntru. Maine va iesi soarele ne vom topi si ne vom prelinge prin iarba iar ei vor sta inchisi intre geamuri!

LINISTE

Era o liniste incerta tot timpul sfaramata de alt val...stii, ca si cum ai opri timpul, iar pendula ti-ar amnti ca timpul trece ireversibil, asa si marea iti aducea tot timpul un val sa ti-l sparga la mal in clipe traite si netraite.

JUCATORUL DE SAH...(partea a doua)

(Despre nimic)''...De dimineata pana noaptea si de noaptea pana dimineata, simturile mele nu primeau de loc hrana, ramaneai doar cu tine, singur cu propriul tau trup si cu cele patru sau cinci obiecte mute-masa, pat, fereastra, lighean. In oceanul negru al acelei traiai ca un scafandru sub un clopot de sticla, ba chiar ca un scafandru care simte deja ca franghia care il leaga de restul lumii s-a rupt si ca nu va mai fi tras afara din strafundurile mute. N-aveai nimic de facut, nimic de auzit, nimic de vazut, iar in jur,peste tot si neintrerupt, era Nimicul, un vid fara spatiu si timp.''
Stefan Zweig-Jucatorul de Sah

ECHILIBRU

   

 

Echilibrul este atunci cand dimineata iti futi gandurile intr-o ceasca cu cafea amara, citind rubrica de necrologuri...iti invarti privirile prin camera cautand acea sarma subtire dintre viata si moarte pe care ai vrea sa mergi intr-un echilibru pefect, admirand haul, eventual sa te apuci sa bei si un pahar de vin, sa lancezesti asteptand apusul, sorbind vinul, terminand cafeaua...este seara! Am fost intr-un echilibru perfect!

SAH...

 

       

     Astazi am dorit mult sa ies din mintea mea si sa impartasesc un pic din mintea altora. Paragraful face parte din 'Jucatorul de sah' de Stefan  Zweig:
''Daca negrul si albul ar reprezenta una si aceeiasi persoana, s-ar ajunge la situatia paradoxala ca unul si acelasi creier sa stie si totodata sa nu stie ceva, ca mintea aceea, actionand ca jucator cu albele, sa poata uita complet, la comanda, tot ce dorise si intentionase cu un minut in urma ca jucator cu negrele. o asemenea dedublare a gandirii presupune, de fapt, o scindare perfecta a constiintei, o capacitate de a pune in functiune si de a suprima dupa voie activitatea creierului ca la un mecanism. Asadar, sa vrei sa joci sah contra ta este ca si cum ai vrea sa sari peste propria ta umbra-e la fel de paradoxal.''

DEASUPRA...

Cate cuvinte ne trebuie sa rostogolim soarele printre nori?...
De ce esti smechera si imi furi literele, parca ai vrea sa faci in asa fel incat sa ramana doar norii...
Dar daca norii sunt sub noi?
Nu-i asa ca ne vom arunca in ei goi?

PASARI

FERESTE

 

         Am inchis toate ferestrele din lume, le-am ferecat inchizand in spatele lor toate scheletele...tu treceai catarata pe pantofii tai cu toc inalt, imbracata in rochia ta albastra pe strada ferestrelor incuiate; Auzeai urletele disperate, auzeai falangele dezgolite de carne incercand sa desfaca lacate, dar nu iti pasa iti continuai drumul printre ferestre ferecate!

SEX CU LUMINA

       
              

         

      O noapte intreaga am baut whisky desirand povesti despre fotoni, o noapte intreaga cautam lungimea ei de unda...stii, este ca o rochie numai ca in seara asta nu o avea, era goala iar noi atat de beti incat am fi vrut sa facem sex cu ea, sa-i simtim miscarile,sa-i atingem sanii. Eram atat de beti incat am stins lumina, cautand-o apoi disperati, pierduti unul de celalalt. Mi-am aprins o tigara  cautand lumina, cautandu-te pe tine, cautand nu stiu ce dracu'! Stateam amandoi intinsi pe jos unul intr un colt al timpului altul in celalat colt cu toti fotonii facuti tandari la picioarele nostre, cu buzele ei sangerande, cu sanii ei atarnand de lutstra...Ce tampiti, am fi vrut sa facem sex cu lumina!

CARTEA

 

     Cartea pe care mi-a recomandat-o un prieten era despre arta de a taia viata in doua, insa, in timp ce o citeam la radio intr-o emisiune redifuzata cineva ne recomanda o alta carte, arta de a-ti petrece ultimele clipe din timpul tau...in timpul acesta fierbatorul fluiera de zor anuntandu-ma ca apa pentru ceai este gata.
     Eu ma apucam sa scriu, sa-mi scriu propria mea carte, respirandui paginile, cartea pe care am s-o recitesc la sfarsit repde pana nu mai respir!

O SECUNDA....

 
   

 

         Parerea mea personala este ca in lumea asta inghetata ar trebui sa ne oprim si noi o secunda...da, pur si simplu sa ne oprim odata cu timpul, cu gheata, cu aerul- sa ne oprim sa scriem o secunda...ce ai scrie intr -o  secunda?

DRAGOSTE PRIN ALTE LOCURI

   Haide sa facem dragoste in vid sa nu stim de spatiu si de timp....haide sa facem dragoste pe marginea unei gauri negre sa contemplam curbura spatiului si variatia necontrolata a timpului...Haide sa facem dragoste oriunde, fara timp, fara spatiu...In timp ce iti spuneam toate astea tu fumai goala pe un fotoliu privind ceasul, privind fereastra de parca ai fi vrut  s-o spargi...Haide sa ne culcam este tarziu, maine vom aprinde o alta tigara privind ceasul!

BANCA

                 

  Iti aduci aminte?...pe banca aceasta ne petreceam timpul asteptand un autobuz. Ne intalneam dimineata si ne asezam tu intr-un capat iar eu in celalalt capat. Priveam mirati rasaritul si ne tot intrebam ce este timpul...discutam filozofie, iar autobuzul trecea. Nu schitam nici un gest parca nici nu ne trebuia noua autobuzul asta...continuam sa vorbim despre timp de parca am fi vrut sa ramanem tintuiti in timp de parca am fi vrut sa fim doua statui pe o banca privind rasaritul fiind priviti de oameni! Si uite asa se facea seara iar noi tot asteptam sa ne urcam intr-un autobuz!
   Suntem si astazi pe aceeiasi banca privind rasarit dupa rasarit discutand despre acelasi timp de parca secundele ar fi infinite..de parca ceasul s-ar fi stricat iar timpul ar merge necontrolat...la culcare!

PASUL PE GHEATA

 


   De trei zile pasesc pe gheata incercand sa nu alunec, dar mai ales, mai ales sa nu o sparg. de trei zile am grija de gemetul copacilor, le aud strigatul disperat cand isi pierd mainile cand padurea  isi pierde copacii...la miezul noptii gemeau, urlau de durere in ger, cadeau la pamant ucisi de ger...iar afara ploua inghetandu-le si mai mult bratele, degetele dar mai ales radacinile. Pasesc pe gheata aruncandu-mi priviri spre crengile infasurate in gheata...stii gheata te lasa sa privesti mort in exterior pastranu-ti tot timpul o umiditate ridicata de parca ti-ar fi tot timpul sete atunci cand mori. Un spectacol macabru, fara actori, fara replici, fara dialoguri doar urlete moarte si durere...
     De trei zile alunec pe gheata de parca as aluneca undeva in timp cu toata ploaia asta de gheata peste mine, cu toti pasii astia apasati pe fiecare ora, pe fiecare secunda gemand si ele. Iar in timpul meu de calcat pe gheata ceva  s- a intamplat sau ceva s-a spart pentru ca am alunecat usor spre tine. Evident ca ne-am prabusit amndoi cu privirile inghetate, cu inimile inghetate, cu saruturile inghetate...in timp.