Azi am pus copaci. Poate ca sunt drepti. Nu vorbesc decat starniti de vant sau de furtuni! Imi place vocea lor. Tot timpul este la fel. Imi plac copacii pentru ca uneori ma pot rataci in liniste. O bariera de care nu poate trece mizeria cotidianului, a modernismului. Ai observat!?..De nervi ca nu pot trece dincolo de copaci, oamenii s-au apucat sa-i taie. Atunci plange linistea. o auzi cum urla disperata, agatandu-se de cer!?...Uneori raman in urma radacinile ca iste maini uriase. Simti cum copacii te iau in brate!?...De asta imi plac mie copacii!
Wednesday, May 06, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Bucurestiul in noapte
Bucurestiul e tare fain noaptea, are un farmec anume, un anumit tip de oameni, oameni cu chef de viata, oameni care se duc tarziu la culcar...
-
Candva starlucitoare in drumuri nationale acum ramase singure, ca niste monstrii ce respira incet ca si cum ar fi ultima respiratie...Au far...
-
Ceea ce vedeti ai sus este urma unor frumoase povesti..o alta carte a muntilor inchisa - cabana Leota, oare cate povesi au fost spuse aici...
-
privirile sunt ceva ce vin din noi si daca vin din noi sunt atat de greu de prins si surprins in fotografie...cred ca inseamna sa fii tu.
No comments:
Post a Comment