JUCATORUL DE SAH...(partea a doua)

(Despre nimic)''...De dimineata pana noaptea si de noaptea pana dimineata, simturile mele nu primeau de loc hrana, ramaneai doar cu tine, singur cu propriul tau trup si cu cele patru sau cinci obiecte mute-masa, pat, fereastra, lighean. In oceanul negru al acelei traiai ca un scafandru sub un clopot de sticla, ba chiar ca un scafandru care simte deja ca franghia care il leaga de restul lumii s-a rupt si ca nu va mai fi tras afara din strafundurile mute. N-aveai nimic de facut, nimic de auzit, nimic de vazut, iar in jur,peste tot si neintrerupt, era Nimicul, un vid fara spatiu si timp.''
Stefan Zweig-Jucatorul de Sah

ECHILIBRU

   

 

Echilibrul este atunci cand dimineata iti futi gandurile intr-o ceasca cu cafea amara, citind rubrica de necrologuri...iti invarti privirile prin camera cautand acea sarma subtire dintre viata si moarte pe care ai vrea sa mergi intr-un echilibru pefect, admirand haul, eventual sa te apuci sa bei si un pahar de vin, sa lancezesti asteptand apusul, sorbind vinul, terminand cafeaua...este seara! Am fost intr-un echilibru perfect!

SAH...

 

       

     Astazi am dorit mult sa ies din mintea mea si sa impartasesc un pic din mintea altora. Paragraful face parte din 'Jucatorul de sah' de Stefan  Zweig:
''Daca negrul si albul ar reprezenta una si aceeiasi persoana, s-ar ajunge la situatia paradoxala ca unul si acelasi creier sa stie si totodata sa nu stie ceva, ca mintea aceea, actionand ca jucator cu albele, sa poata uita complet, la comanda, tot ce dorise si intentionase cu un minut in urma ca jucator cu negrele. o asemenea dedublare a gandirii presupune, de fapt, o scindare perfecta a constiintei, o capacitate de a pune in functiune si de a suprima dupa voie activitatea creierului ca la un mecanism. Asadar, sa vrei sa joci sah contra ta este ca si cum ai vrea sa sari peste propria ta umbra-e la fel de paradoxal.''

DEASUPRA...

Cate cuvinte ne trebuie sa rostogolim soarele printre nori?...
De ce esti smechera si imi furi literele, parca ai vrea sa faci in asa fel incat sa ramana doar norii...
Dar daca norii sunt sub noi?
Nu-i asa ca ne vom arunca in ei goi?

PASARI

FERESTE

 

         Am inchis toate ferestrele din lume, le-am ferecat inchizand in spatele lor toate scheletele...tu treceai catarata pe pantofii tai cu toc inalt, imbracata in rochia ta albastra pe strada ferestrelor incuiate; Auzeai urletele disperate, auzeai falangele dezgolite de carne incercand sa desfaca lacate, dar nu iti pasa iti continuai drumul printre ferestre ferecate!

SEX CU LUMINA

       
              

         

      O noapte intreaga am baut whisky desirand povesti despre fotoni, o noapte intreaga cautam lungimea ei de unda...stii, este ca o rochie numai ca in seara asta nu o avea, era goala iar noi atat de beti incat am fi vrut sa facem sex cu ea, sa-i simtim miscarile,sa-i atingem sanii. Eram atat de beti incat am stins lumina, cautand-o apoi disperati, pierduti unul de celalalt. Mi-am aprins o tigara  cautand lumina, cautandu-te pe tine, cautand nu stiu ce dracu'! Stateam amandoi intinsi pe jos unul intr un colt al timpului altul in celalat colt cu toti fotonii facuti tandari la picioarele nostre, cu buzele ei sangerande, cu sanii ei atarnand de lutstra...Ce tampiti, am fi vrut sa facem sex cu lumina!

CARTEA

 

     Cartea pe care mi-a recomandat-o un prieten era despre arta de a taia viata in doua, insa, in timp ce o citeam la radio intr-o emisiune redifuzata cineva ne recomanda o alta carte, arta de a-ti petrece ultimele clipe din timpul tau...in timpul acesta fierbatorul fluiera de zor anuntandu-ma ca apa pentru ceai este gata.
     Eu ma apucam sa scriu, sa-mi scriu propria mea carte, respirandui paginile, cartea pe care am s-o recitesc la sfarsit repde pana nu mai respir!

O SECUNDA....

 
   

 

         Parerea mea personala este ca in lumea asta inghetata ar trebui sa ne oprim si noi o secunda...da, pur si simplu sa ne oprim odata cu timpul, cu gheata, cu aerul- sa ne oprim sa scriem o secunda...ce ai scrie intr -o  secunda?

DRAGOSTE PRIN ALTE LOCURI

   Haide sa facem dragoste in vid sa nu stim de spatiu si de timp....haide sa facem dragoste pe marginea unei gauri negre sa contemplam curbura spatiului si variatia necontrolata a timpului...Haide sa facem dragoste oriunde, fara timp, fara spatiu...In timp ce iti spuneam toate astea tu fumai goala pe un fotoliu privind ceasul, privind fereastra de parca ai fi vrut  s-o spargi...Haide sa ne culcam este tarziu, maine vom aprinde o alta tigara privind ceasul!

BANCA

                 

  Iti aduci aminte?...pe banca aceasta ne petreceam timpul asteptand un autobuz. Ne intalneam dimineata si ne asezam tu intr-un capat iar eu in celalalt capat. Priveam mirati rasaritul si ne tot intrebam ce este timpul...discutam filozofie, iar autobuzul trecea. Nu schitam nici un gest parca nici nu ne trebuia noua autobuzul asta...continuam sa vorbim despre timp de parca am fi vrut sa ramanem tintuiti in timp de parca am fi vrut sa fim doua statui pe o banca privind rasaritul fiind priviti de oameni! Si uite asa se facea seara iar noi tot asteptam sa ne urcam intr-un autobuz!
   Suntem si astazi pe aceeiasi banca privind rasarit dupa rasarit discutand despre acelasi timp de parca secundele ar fi infinite..de parca ceasul s-ar fi stricat iar timpul ar merge necontrolat...la culcare!

PASUL PE GHEATA

 


   De trei zile pasesc pe gheata incercand sa nu alunec, dar mai ales, mai ales sa nu o sparg. de trei zile am grija de gemetul copacilor, le aud strigatul disperat cand isi pierd mainile cand padurea  isi pierde copacii...la miezul noptii gemeau, urlau de durere in ger, cadeau la pamant ucisi de ger...iar afara ploua inghetandu-le si mai mult bratele, degetele dar mai ales radacinile. Pasesc pe gheata aruncandu-mi priviri spre crengile infasurate in gheata...stii gheata te lasa sa privesti mort in exterior pastranu-ti tot timpul o umiditate ridicata de parca ti-ar fi tot timpul sete atunci cand mori. Un spectacol macabru, fara actori, fara replici, fara dialoguri doar urlete moarte si durere...
     De trei zile alunec pe gheata de parca as aluneca undeva in timp cu toata ploaia asta de gheata peste mine, cu toti pasii astia apasati pe fiecare ora, pe fiecare secunda gemand si ele. Iar in timpul meu de calcat pe gheata ceva  s- a intamplat sau ceva s-a spart pentru ca am alunecat usor spre tine. Evident ca ne-am prabusit amndoi cu privirile inghetate, cu inimile inghetate, cu saruturile inghetate...in timp.

AVIATICE

As fi zburat cu tine facand tonouri si rasturnandu-ne pe-o aripa, as fi zburat cu tine drept in sus departe de pamant...din pacate acest aparat de zbor nu are nici un loc.

ZAMBETE...

SA NU UITAM NICIODATA

    Off acum dupa cativa ani, imi doresc sa uit ca niste nenorociti au manipulat o Romanie intreaga, imi doresc sa dau timpul inapoi si sa urlu, mincinosilor! Evident ca si eu am fost acolo ca toata lumea crezand ca vom schimba intr un fel sau altul ceva...dar nu i am schimbat pe unii cu altii!

10 AUGUST 2018...ziua in care Piata Victorie a mirosit a gaze lacrimogene

Ziua in care parintii au trebuit sa le explice copiilor ce inseamna PSD, ce inseamna gaze lacrimogene si cum se pastreaza democratia!

DE TOATE

CAMINITO DEL REY

RESPIRATIE

     


   Poate nu am reusit sa spun totul sau sa fac indeajuns de mult sex cu lumina pentru a putea exprima tot cerul, toata apa, tot aerul...dar pe mine m-a apasat cerul, m-a respirat apa si culorile.....

PRIVIRI